Inceputul aventurii

Alina Elena Murariu s-a născut în Pașcani și este creatoarea brand-ului I WOOD BE ce pune accent pe partea culturală prin agende din lemn de fag și foi de hârtie reciclate, semne de carte din lemn și coliere cu fragmente de poezie autohtonă. Toate creațiile se găsesc pe piață de un an de zile și sunt realizate în propriul ei atelier.

Alina Elena Murariu are 26 de ani și la început desena pentru că nu-i plăcea să plângă atunci când era supărată. Asculta Paraziții și schița în caiete desene cu tot ce îi venea prin minte pe moment. Și-a dat seama că are o înclinație pentru artă și s-a hotărât să găsească ceva în domeniul ăsta, chiar dacă a terminat facultatea si masterul în turism. Ideea a venit pentru că îi plăcea foarte mult să citească. Niciodată nu avea un semn de carte stabil, așa că a decis să lipească mai multe cartoane de pe cutiile de la vopsele de păr și să-și facă unul. Tot procesul acesta i-a plăcut, de asta s-a hotărât să facă un stoc de 30 de semne și să participe la Iași, la primul ei târg de produse handmade. Din toate i-au mai rămas vreo două-trei.

După un timp s-a mutat în București. A început să facă și agende pe parcurs, iar la început  fixa cu material din piele cotorul și tăia singură lemnul, în curte, cu pendularul. Înainte de a avea un atelier, le făcea acasă, chiar dacă era mai tot timpul haos și dezordine.

Interacțiunile cu oamenii la târguri erau foarte dificile pentru ea la început, uneori chiar puțin intimidante. Stătea mai retrasă și nu avea încredere în reacția oamenilor asupra conceptului pe care voia sa îl aducă. Cei din jur au fost însă receptivi, iar Alina a căpătat încredere în ea și în dorința de a crea mai mult. Acum râde și este prietenoasă cu toată lumea, vorbește și face glume de fiecare dată: „Nu trebuie neapărat să cumpere, nu știu de ce fug așa speriați când intru în vorbă.”

În urmă cu trei luni a reușit să-și găsească și un coleg, pentru că avea nevoie la împărțirea sarcinilor din atelier, iar cererile erau din ce în ce mai mari: „Idei sunt foarte multe, nu prea am mâini”.  Timpul de confecționare pentru agende diferă în funcție de model. Sunt zile în care reușește să se limiteze la 20 de minute, sunt zile în care îi ia peste două-trei ore. Uneori alege ea modelele, alteori persoana care face comanda le sugerează sau în cazul unui cadou, oferă câteva trăsături despre persoana respectivă și le personalizează. De obicei, face o schiță înainte de a lucra modelul și apoi îl imprimă pe lemn, gravează sau pictează.

Stă în atelier de la 11:00 până la 18:00, de luni până vineri, dar sunt zile în care rămâne și până la 22:00. Uneori lucrează și în weekend. Mobila din biroul ei a confecționat-o singură, de la masa pe care este sprijinit un calculator, o plăcuță de lemn cu „I wood be”, mascota ei și un acvariu fără pești, până la dulăpioarele pe care sunt expuse agendele terminate sau cele care stau la uscat. Asta pentru că îi place și partea de arhitectură și mobilier. Atelierul în care lucrează acum nu este doar al ei. Deocamdată împarte spațiul cu alte două firme, dar își dorește să găsească  propriul loc, iar una din soluțiile ei ar putea fi proiectele europene.

La târguri participă de obicei singură, pentru că vrea să fie concentrată strict pe ceea ce face.  Le găsește ea de cele mai multe ori sau mai este contactată de organizatori. În afară de agende și semne de carte, mai face și albume foto, cutii pentru flori și broșe cu citatele preferate, uneori scrise de ea, alteori luate din poezii. Acum vrea să folosească lemnul și în portofele sau plicuri și are în minte câteva modele.

Dacă n-ar fi fost pasiunea asta pentru design și desen, s-ar fi axat pe mobilier. Visa la ceva al ei, la ceva lucrat de mâna ei, ceva ce să-i placă: „Voiam să am ceva al meu, nu voiam să muncesc pentru altcineva. Nu concep să nu. O dorință de-a mea este să-mi deschid ceva ce combină turismul cu atelierul. Dar nu am să las vreodată agendele”.

În prezent, Alina încearcă să-și stabilească un program fix, pentru că ar ajuta-o și puțină odihnă. Îi place să poarte haine colorate și să-și facă buzele cu ruj roșu, iar în unele momente o enervează bretonul ei drept pentru că nu-l poate aranja când face poze. Își dorește să citească, pentru că a început să-i placă istoria, și să se axeze pe partea de desen și schiță mai mult. Și este hotărâtă să o ia pe mama ei într-o călătorie în Polonia. Doar ele, un ghiozdan și poate o agendă.